Antreprenorul Octavian Bădescu a publicat, la 1 aprilie a.c, pe internet o scrisoare deschisă către președintele României, Klaus Iohannis, și către prim-ministrul Ludovic Orban, în care cere repornirea imediată a economiei, pentru a nu fi provocată o prăbușire a întregii societăți românești, cu victime mai multe decât cele făcute de pandemia de coronavirus. Mesajul său a fost preluat de toată presa economică.
Pentru a crește presiunea pe autorități, Octavian Bădescu a inițiat și o mișcare online a celor conștienți de necesitatea redeschiderii acelor domenii economice pe care ordonanțele militare au pus lacăt, mișcare intitulată sugestiv #hai la treabă!
Octavian Bădescu este cunoscut în mediul de business, fiind cel care a fondat și condus companiile Retailplus Eastern Europe și Sameday Courier și care, de asemenea, deține și manageriază Freedom Group.
”Când șoferul unui autobuz se îndreaptă spre un zid, pasagerii încearcă să se salveze”
– Am citit scrisoarea dvs. către președintele Klaus Iohannis și către premierul Ludovic Orban, în care solicitați repornirea economiei românești. În urma acestui demers, ați inițiat și un fel de mișcare pe rețelele sociale, intitulată ”Hai la treabă!”. Ce anume v-a determinat să acționați astfel?
– Inițiativa #hailatreaba a apărut ca urmare firească a măsurilor de diminuare drastică a activității economice și sociale, adoptate de către factorii politici din România. Consider că răspunsul autorităților la pericolul răspândirii coronavirusului este greșită, exagerată și că poate afecta o mai largă majoritate de români și pe termen mai lung decât boala însăși.
Acțiunea mea, căreia i s-au raliat deja sute de români, este pornită din teama că am luat-o pe un drum greșit, care ne va afecta enorm în ultimii ani. Este ca atunci când pasagerii unui autobuz văd că șoferul îi duce înspre un zid. Reacția naturală este ca pasagerii să intervină și să încerce să schimbe traiectoria autobuzului, să încerce să se salveze.
– Aveți informații din piață privind situația economică la această oră?
– Din cei șapte milioane de angajați pe care îi avea România acum câteva săptămâni, peste un milion au intrat deja în șomaj tehnic sau și-au pierdut locul de muncă. Este un fapt și că peste 30% dintre companii și-au sistat activitatea. Este o realitate, de asemenea, că, pe măsură ce trece timpul, productivitatea celor care lucrează de acasă scade și că multe companii, mai ales cele mici și mijlocii, riscă destructurarea din acest motiv.
Avem de-a face cu un genocid economic, cu cel mai ofensiv atac, din ultimii 30 de ani, al politicului, care reprezinta Statul, la adresa pieței libere și a mediului economic în general, mai ales a celui privat. Sper că acest atac nu este premeditat, ci se datorează numai unei insuficiente înțelegeri a situației și a tuturor implicațiilor pe termen scurt, mediu și lung. Din păcate, efectul e același, oricare ar fi cauzele.
”Statul încearcă să ne facă binele cu prețul libertății, prosperității și chiar al sănătății noastre”
– În ce fel propuneți să repornim economia? Cum să împăcăm nevoia de protecție sanitară cu necesitatea de a continua să muncim, pentru a nu ajunge într-o situație economico-financiară disperată?
– Ideea principală este că, în realitate, nu există un conflict între problematica economică și cea sanitară. Problemele economice ale oamenilor vor avea implicații majore și în planul sănătății lor, dar cine va mai număra atunci victimele și cu ce impact? În plus, să nu uităm că, fie și în cel mai negru scenariu avansat de către politicieni și de către specialiștii promovați mediatic, nu vorbim despre o posibilă extincție a speciei. Numărul victimelor este de zeci de ori mai mic decât numărul celor afectați major (inclusiv la nivelul sănătății individuale) de un cataclism economic, generat nu de „coronavirus”, ci de răspunsul inadecvat al politicului la această provocare.
Lumea s-a mai confruntat cu pandemii, mult mai periculoase, dar a continuat să muncească. Chiar și acum, în anumite țări soluțiile au fost mai puțin intruzive.
În tot cazul, principial vorbind, atât sănătatea, cât și veniturile indivizilor sunt chestiuni care îi privesc personal. În aspectele ce țin de persoană, de libertatea și de proprietatea sa, Statul nu are ce căuta să se amestece mai mult decât pentru a asigura protecția implementării deciziilor individuale. Situația sanitară de azi nu impune un timp de interveție a Statului agresiv și fără consultarea populației. Altfel spus, acum Statul încearcă să ne facă binele cu forța, cu prețul libertății, prosperității și chiar al sănătății noastre.
Este o abordare eronată, care reliefeză tendințele autoritare ale factorului politic în general, care își propune să administreze resursele produse de contribuabili, fără să le respecte acestora opțiunile personale.
Primul pas pentru a porni la treabă ar fi ca Statul să ne lase să alegem: dacă vrem să muncim, să o putem face, cu riscurile de rigoare. E decizia noastră și suntem gata să suportăm consecințele. Cine se teme, nu vrea și așteaptă cu mâna întinsă la stat, o poate face. Dar Statul nu ar trebui să mă protejeze împotriva voinței mele, pe ideea că știe el mai bine.
– Care ar fi domeniile care ar putea trage mai tare acum, să ne asigure un flux de bani rapid în economie și care poate ar trebui încurajate?
– Deocamdată funcționează piața produselor de strictă necesitate, comerțul online, curieratul și alte câteva industrii, unele doar parțial. Este insuficient.
Dacă nu dăm drumul la treabă mai repede, vom deveni, într-o foarte mare măsură, dependenți fie de Stat, fie de marile corporații care vor supraviețui cu ajutorul Statului. În rest vor mai exista doar câteva inițiative private, destul de puțin semnificative ca mărime și număr. Va crește astfel polarizarea socială. Diminuarea libertății economice va afecta implicit și libertatea politică – atâta câtă este la această oră.
”De frica drobului de sare, nu pui în primejdie o țara întreagă”
– Nu vă sperie știrile din ce în ce mai grave și mai multe, de felul celor dinspre Suceava, dar care nu vin doar de la nivel național, ci și internațional?
– În momente de criză, important este să ai capacitatea de a analiza situațiile cu o anumită detașare și în perspectivă, pentru a crește șansele de a lua decizii corecte. Statisticile în privința evoluției bolii sunt într-adevăr de natură să ne îngrijoreze. Dar ele demonstrează și că reacția politicului este inadecvată, extrem de costisitoare și marcată de un populism păgubos. Este ca și cum te-ar amenința o viespe, care te-ar putea ucide la o adică, dacă ți-ar provoca un șoc anafilactic, iar tu, de frica morții, dar neavând totuși certitudinea morții, ai pulveriza insecticid nediluat peste toată țara. Va muri viespea, dar, odată cu ea, și alte viețăți, poate chiar oameni. Sau, cu alte cuvinte, de frica ”drobului de sare”, nu pui în primejdie o țara întreagă.
– În timpul acestei pandemii, am văzut, pe de o parte, că sunt produse care nu mai pot fi importate și, pe de alta, că noi nu avem prea multe lucruri de exportat, care să aducă bani în țară. Cum putem încuraja producția care mai merge la export? Și cum ne putem asigura cele necesare aici, la noi, din producție proprie, măcar la capitolul hrană?
– În acest moment, cum suntem luați pe nepregătite, nimeni nu are soluții garantat salvatoare. Vedem cum bâjbâie și state mult mai puternice decât al nostru. În opinia mea însă, dacă piața este lăsată să funcționeze liberă, va regla cererea cu oferta, internă și externă, pe diferite tipuri de produse. Nu e nevoie, cred, de o anumită strategie, cât de libertate economică. Adică să nu mai fim legați de mâini și de picioare.
Iar dacă nu plafonezi prețurile și lași lumea să producă, neinundând piața cu bani, nu ai nici penurie.
Altfel, riști să apară un fenomen numit de economiști „stagflație” – în care se combină inflația cu stagnarea economică și cu șomajul. Un cocktail „perfect”, care va dura ani și care poate provoca probleme sociale mari.
Pentru a-și crea avantaje economice, țara trebuie să nu meargă „cu turma” și să nu se „amputeze” economic, pe cât posibil. Dar România pare că se ia la întrecere cu economii mai dezvoltate în măsuri draconice și în promisiuni de stimulente financiare din bani pe care nu îi are. E o ”strategie” care o poate îngenunchea.
”Etatismul este mai periculos decât coronavirusul”
– Guvernul e pe cale să plafoneze anumite prețuri și să dicteze păsuirea prea trei luni la facturile pentru utilități. Credeți că astfel de măsuri ajută sau mai mult încurcă?
– Astfel de propuneri pot părea atractive unei părți a populației, mai ales pe un fond dominat de emoție, dar sunt „mere otrăvite”. Pe lângă faptul că sunt foarte scumpe, deformează mentalități și schimbă comportamentamente. Dacă prețurile sunt plafonate de către Stat, unele produse vor dispărea de pe piață, pentru că efectiv nu pot fi furnizate la un preț mai mic. Iar a impune unor companii să nu-și încaseze banii pentru serviciile oferite populației, este o încălcare a dreptului de proprietate – garantat prin Constituție. În aceste condiții, prevăd că vom intra într-o sarabandă a nedreptăților și o întrecere între ”asistați”. Observați câți cer acum resurse de la Stat, atât dintre cei așa-ziși de stânga, cât și cei pretinși de dreapta? Cu toții pledează, de fapt, pentru un transfer de resurse nenatural, negenerat de piață, ci impus, de la unii la alții. Pentru mediul de afaceri este o capcană extrem de periculoasă. Aceasta e marea problemă a intervenționismului de Stat și a etatismului. ”Etatovirusul” este mai periculos pentru societate decât „coronavirusul”.
