Tovarășul Tismăneanu a uitat de ciori dar n-a uitat de autocritica din ședințele PCR

Tovarășul Vladimir Tismăneanu a gustat un pic din medicamentele pe care cei ca el, adică promotorii corectitudinii politice, vor să le administreze tuturor.

Mai sus vedeți ce a publicat ieri pe contul său de Facebook.

Apoi s-a pornit furtuna, au sărit pe el cam toți promotorii corectitudinii politice, evidențiindu-se șeful Institutului antiromânesc Elie Wiesel, Alexandru Florian, și cel al Consiliului Național de Combatere a Discriminării (CNCD), Asztalos Csaba.

Fază la care tovarășul Tismăneanu a dovedit că nu are coloană vertebrală. A șters imediat postarea buclucașă și s-a ascuns în spatele aplaudacilor, care au sărit să-i ia apărarea. Apoi a publicat niște scuze în limba… engleză! Asta după ce tot tărăboiul se desfășurase în limba română!

Iar scuzele sale sunt absolut penibile, desprinse parcă dintr-o ședință a PCR, în care un tovarăș își face autocritica după ce a fost săpunit bine de ceilalți tovarăși ai săi pentru o vină reală sau imaginară – la ei contează mai puțin.

După ore de reflecție, aș dori să-mi cer pentru ultima dată scuze pentru meme-ul rasist, nepotrivit și, cel mai important, care a rănit, pe care l-am postat ieri. Deși ar fi trebuit, nu m-am gândit în acel moment la implicațiile sale rasiste. Imediat ce mi-am dat seama am șters postarea (în câteva minute). Nu este o scuză că nu locuiesc în România, ar fi trebuit să fac mai multe cercetări înainte să postez și să realizez că nu este amuzant. Nu există nicio scuză. Voi face mai bine în viitor, voi învăța din asta. Știu că unii pot să nu accepte această scuză sau să nu creadă ceea ce spun și este dreptul lor. Știu că nu există cuvinte magice care să remedieze durerea pe care am provocat-o. Acestea fiind spuse, sunt deschis să lucrez cu activiștii din comunitatea romă despre cum să combatem ura, intoleranța și violența. Înțeleg, de asemenea, că ei nu-mi datorează nimic. Așa cum am spus, voi învăța din această greșeală și sper că reacția societății a arătat altora că acest fel de glume nu sunt amuzante ci dimpotrivă, fac rău multora. În ce mă privește, intenționez să continui să petrec Passover-ul reflectând. Luni voi reveni la activitățile mele obișnuite. Mulțumesc celor care au scris în apărarea reputației mele, precum și celor care m-au criticat cu bună credință.

Pentru mine, faptul că scuza sa este nesinceră reiese din textul scurt care însoțește postarea sa inițială ”Super tare, mulțumesc Denisa Comănescu”. N-are rost să ne ascundem după cireș, oricine a crescut în România știe ce se înțelege prin ciori, nu contează cât de demult ai plecat din țară.

Și confirmarea este chiar în scuza sa construită după toate regulile autocriticii din ședințele de partid ale PCR: limbaj de lemn, recunoașterea greșelii, punerea de cenușă în cap, promisiunea ca nu va mai face aceeași greșeală niciodată și, la final, oferta de a lupta ferm, prin orice mijloace, pentru ca nici alții să nu mai facă aceeași greșeală.

Iar cireașa de pe tort e fraza următoare ”Deși ar fi trebuit, nu m-am gândit în acel moment la implicațiile sale rasiste. Imediat ce mi-am dat seama am șters postarea (în câteva minute)”. Hai să fim serioși! Adică i s-a aprins beculețul cu întârziere? Ditamai profesorul universitar în America?

Spune-ți părerea