Vine războiul (7). Guvernul fuge, parlamentul se dezintegrează, Suedia arde în haosul războiului civil

Neînţelegând esenţa problemei, unii cititori refuză să se gândească la varianta (probabilă) a războiului civil în Europa sub pretextul că noi suntem în România şi nu avem nicio treabă cu islamul. Aşa este. Deocamdată. Dar putem să avem într-un viitor. Cât de îndepărtat? Depinde. Chiar ieri aflam că România va lua anul viitor de 10 ori mai mulţi migratori decât în 2015. Şi pe urmă, probabil de 100 de ori. Şi tot aşa. E posibil? De ce nu! Dar, evident, ţine şi de noi; de cât de informaţi şi de angajaţi suntem. Însă asupra situaţiei României şi Europei Centrale şi de este voi reveni într-o secţiune dedicată special.

Până atunci, pentru a-i stimula pe aceştia să gândească le propun doar următorul raţionament: Ce se va întâmpla în ţara noastră, integrată economic şi puternic dependentă de Vest, cu 80 % exporturi către UE, odată ce confruntările armate (războaie civile), cu toate distrugerile lor, cu prăbuşiri economice rezultate din acestea şi din blocările traseelor comerciale etc., vor fi o realitate? Care vor fi consecinţele economice imediate, pe termen mediu, pe termen lung? Care vor fi consecinţele sociale? Care vor fi consecinţele politice? Le propun cititorilor amintiţi mai sus, dar şi dumneavoastră tuturor, să vă gândiţi şi să răspundeţi pentru a continua construirea împreună a acestei analize. Eu am să revin în episoade viitoare încercând să răspund la toate aceste întrebări. Până atunci, să revenim la război.

În articolul „Cum ar putea să înceapă războiul de eliberare european, Julian Langness încearcă să aplice caracteristicile Războiului de generaţia a patra (4GW) (vom vorbi despre el într-un episod următor), născut la intersecţia dintre conflictul etnic sau/şi religios şi statele falite, pe un caz particular şi apoi să le extrapoleze pentru a crea o imagine despre ceea ce s-ar putea întâmpla în Europa, în condiţiile în care aceasta se mişcă tot mai rapid către destabilizare şi război, ca rezultat al migraţiei de masă şi al politicilor genocidare ale guvernelor naţionale şi organismelor europene şi internaţionale (vezi, în primul rând ONU).

Cazuri anterioare similare pe care le are în vedere sunt:

  1. Războiul civil libanez din anii 1980;
  2. Conflictele din Balcani din anii 1990;
  3. Războiul sovieto-afgan din anii 1980;
  4. Primul şi al doilea război cecen din anii 1990;
  5. Războiul drogurilor din Mexic din ultimele două decenii.

Caracteristici comune ale acestor conflicte au fost (nu toate peste tot, la Mexic lipsesc, de ex. primele două):

  1. Divizarea etnică.
  2. Atacurile cu motivaţie etnică sau religioasă împotriva civililor.
  3. Disoluţia poliţiei şi a controlului guvernamental.
  4. Apariţia şi dezvoltarea miliţiilor reprezentând diverse entităţi ne-guvernamentale.
  5. Reprimarea libertăţii de expresie şi a partidelor politice.
  6. Disoluţia rapidă a „armatelor de paradă”.
  7. Sprijinirea forţelor implicate de către alte state.
  8. Utilizarea activităţilor criminale – trafic de droguri, de persoane, de organe, de armament, răpiri, taxe etc. – pentru a finanţa forţele în conflict.
  9. Blocarea libertăţii de deplasare.
  10. Fluxurile de refugiaţi

Suedia – stat falit

Statul ales de către Langness pentru analiză, şi cel care este deja într-o stare avansată de stat falit, este Suedia. O analiză a situaţiei acesteia găsiţi aici şi aici, iar ştiri mai recente aici. Cu doar trei zile în urmă aflam că poliţiştii părăsesc masiv poliţia suedeză (se estimează că vor pleca peste 80 %), că serviciile de protecţie şi investigaţie ale poliţiei, cele de paramedici şi de pompieri sunt atacate în anumite zone şi nu-şi mai pot îndeplini misiunea, că 57 de zone ale unor oraşe mari, locuite majoritar sau exclusiv de migratori (musulmani în proporţie masivă), dar nu numai, au devenit „nefrecventabile” pentru autorităţile suedeze (aşa-numitele „zone interzise”), că legile statului nu se mai aplică în aceste zone şi că statele vecine sunt foarte îngrijorate de situaţia din Suedia. Nu aş aminti aici decât declaraţia primului ministru norvegian Erna Solberg: În cazul că Suedia  se prăbuşeşte, Norvegia este gata să abandoneze Convenţia de la Geneva privind refugiaţii, să închidă graniţa cu armata, iar refugiaţii care vin dinspre Suedia să fie trimişi înapoi fără nicio posibilitate de a solicita azil. Ne pregătim pentru ce poate fi mai rău.

Desigur, pentru mulţi cititori alăturarea dintre Suedia şi sintagma „stat falit” este de neconceput. Dar dacă avem în vedere că definiţia oficială a unui stat falit, făcută de Fondul pentru Pace, se referă la o incapacitate relativă de a asigura ordinea, de a garanta securitatea populaţiei, de a canaliza solicitările acesteia şi de a-i câştiga loialitatea, deci de a normaliza relaţiile sociale, şi dacă veţi reciti paragraful de deasupra şi veţi accesa şi alte date privind situaţia din Suedia nu veţi mai avea nedumeriri.

Puzzle-ul războiului civil

În continuare vă propun, pe scheletul scenariului propus de Langness şi cu modificări şi completări proprii, o posibilă desfăşurare a evenimentelor. Interesant este că, de la publicarea articolului lui Langness din martie 2016, o serie o serie de evenimente presupuse ca parte a acestui puzzle – cum ar fi starea de aproape colaps a poliţiei – s-au şi „marcat”.

Sunt tot mai multe probleme cu migratorii musulmani. Tensiunea creşte în toată ţara. Malmo, un oraş cu majoritate migratorie, devine centrul unei „Intifade” similare cu „Zilele mâniei” din teritoriile palestiniene. Suedezele sunt violate pe stradă, bărbaţii suedezi sunt atacaţi frecvent. Poliţia este gata să piardă controlul. Comunităţile de migratori au scăpat complet controlului guvernamental, ai căror reprezentanţi nu mai pot pătrunde decât în formaţiuni cu trupe numeroase şi vehicule militare.

Albii părăsesc Malmo şi zonele învecinate. Oraşul rămâne fără personalul necesar funcţionării. Cad sistemul de educaţie, medical, pompierii, sistemul judiciar. Se înmulţesc semnele războiului de generaţia a patra: răpirile şi taxele pentru traversarea anumitor zone.

Pe fondul haosului începe să se manifeste autoapărarea suedezilor nativi. Sporeşte numărul musulmanilor omorâţi, fie din motive de autoapărare, fie din alte motive: politice sau rasiale. Sunt incendiate restaurante cu specificul Orientului Mijlociu.

Guvernul suedez, tot mai izolat, într-o ţară şi societate destabilizate, trece la represiunea totală a liberei exprimări. Sunt interzise şi atacate grupurile de dreapta, aşa-zisul „discurs al urii” este sever pedepsit.

În faţa haosului din Suedia şi apelurilor la violenţă ale musulmanilor din Întrega Europă, Danemarca închide complet frontiera cu Suedia şi restrânge drepturile musulmanilor. La fel Norvegia şi Finlanda.

Guvernul suedez interzice Partidul Democrat. Partizanii acestuia ies în stradă, au loc acte de violenţă împotriva forţelor de ordine şi a migratorilor.

Creşte violenţa etnică la Stockholm şi la Goteborg. Revolte în zonele dens populate de migratori. Incendii masive de autovehicule, un mare număr de crime. Guvernul încearcă să impună legea marţială, dar cele două oraşe devin tot mai „balcanizate”.

În plus faţă de micile grupuri de auto apărare, se dezvoltă şi se înarmează miliţii de auto-apărare, mai mari şi mai moderate, formate din bărbaţi cu experienţă în impunerea legii, foşti militari etc. Încercările guvernului de a le reprima eşuează.

Legitimitatea guvernului dispare, coaliţia de guvernare se prăbuşeşte.

Pe fundalul ciocnirilor miliţiilor suedeze cu bandele de migratori, apar primele surse de finanţare externă a miliţiilor dinspre Danemarca, Polonia, Rusia, Fiunlanda. Finanţarea islamiştilor sporeşte pe filiera Arabia Saudită şi a celorlalte state din Golf.

Malmo devine controlat 100 % de către musulmani, violenţa creşte în toată ţara, guvernul provizoriu cade.

Omorurile sunt zilnice; miliţiile patrulează pe străzi; bandele musulmane fac incursiuni în zonele nativilor lăsând în urma lor victime; atentatele sinucigaşe se înmulţesc.

După poliţia suedeză, în lipsa autorităţii, şi armata „de paradă” se dezintegrează. O parte dintre militari, chiar unităţi întregi trec de partea miliţiilor, care preiau depozitele de arme din zonele controlate. Bandele musulmane fac acelaşi lucru în zonele lor.

Uniunea Europeană, paralizată de impotenţa politică şi divergenţele de opinii, nu poate face nimic.

Luptele dintre cele două tabere iau amploare, cele mai feroce fiind în oraşele de mărime mijlocie din jumătatea sudică, în care nu există zone omogene ca în periferiile ghetoizate. Victimele sunt cu miile, căci fiecare tabără luptă pentru a-şi păstra controlul zonelor sale şi al celor învecinate. Situaţia, ca în Afganistan sau Liban, este în mişcare; unele zone trec de la unii la alţii, luptele se intensifică.

Atrocităţi implicând sute şi mii de victime au loc de ambele părţi. Tinere suedeze sunt răpite şi ţinute ca sclave sexuale, cum erau tinerele rusoaice în Cecenia în anii 90. Armamentul militar de tipul mortierelor, aruncătoarelor de rachete, tunurilor şi tancurilor este folosit pe scară tot mai mare. Sunt bombardate de aviaţie (aflată majoritar în mâna nativilor) concentrările de trupe inamice, cel mai adesea totuna cu concentrări de populaţie.

Tot mai mulţi suedezi nativi părăsesc ţara şi sunt primiţi în Norvegia şi Finlanda, care nu acceptă şi migratori. Situaţia acestora într-o ţară în război total, fără resurse alimentare proprii şi fără importuri este tot mai grea. În plus, locuinţele nu mai sunt încălzite şi nu mai există servicii publice.

Trupe de voluntari şi militari fără însemne (vezi Ucraina şi Crimeea) din statele învecinate se alătură miliţiilor suedeze. În sud musulmanii sunt împinşi în Malmo. Luptele înverşunate continuă şi în alte regiuni ale ţării. Miliţiile formează o coaliţie, care instaurează un nou guvern într-un oraş din nordul ţării. Numeroşi politicieni de stânga au fost executaţi ca trădători.

(continuare)

Citiți și:

Partea I: Vremea războiului. Suntem noi pregătiţi?
Partea a II-a: Comentarii la comentarii şi câteva necesare lămuriri
Partea a III-a: Al treilea război mondial? Sau faza a treia a războiului mondial?
Partea a IV-a: Islamul, sau războiul de exterminare perpetuu
Partea a V-a: Ne supunem sau luptăm? Perspective şi câteva soluţii generale
Partea a VI-a: În Germania nu sunt 500 de militanți islamiști, cum spune ministrul de interne, ci peste 8 milioane. Generaţia Jihad

The following two tabs change content below.
Paul Ghițiu
Scriitor, regizor şi publicist, ultima carte publicată: Reabilitarea politicii (2000).

2 gânduri despre “Vine războiul (7). Guvernul fuge, parlamentul se dezintegrează, Suedia arde în haosul războiului civil

  1. Nu pricep de ce l-ați luat în brațe și îl promovați pe acest Paul Ghițiu, un sionist al cărui loc e în secta evreiască de la În Linie Dreaptă. Omul are o singură obsesie: islamizarea. Și pedalează pe ea, la fel ca flăcăii neoconservatori și bine plătiți de la amintitul site. Ca să ne înțelegem: nu spun că nu există un pericol islamic pentru Europa și potențialul războiului civil. Dar situația trebuie văzută în contextul mai larg al revoluției culturale, promovată de neo-marxism. După cum s-a dovedit recent, Soroș cheltuiește sute de milioane pentru aducerea de musulmani în Europa și inflamarea situației. Planul evreiesc nu e în niciun caz făcut ca să îi integreze, nici din motive umanitare. Scopul e disoluția civilizației creștine. De-asta cam aceleași cercuri finanțează atât Black Lives Matter în America (războiul civil inter-rasial, nesupunerea civică), multiculturalismul în Europa și mișcările degenerate împotriva familiei. Sioniștii fanatici de la În Linie Dreaptă pozează de mai multă vreme în creștini de-ai noștri, deși sunt ostili ortodoxiei și pun Israelul mult deasupra oricărei apartenențe europene. Din acest cerc face parte și Paul Ghițiu. În principiu, dinspre cercurile oculte apusene, se propagă această falsă alegere între neo-conservatorism sau libertarianism la dreapta, respectiv liberalism în sens american, adică stângism. Cele două aripi lucrează mână în mână, dar alternativ. Stânga aduce elementele străine și degenerate, iar dreapta necreștină promovează escaladarea conflictului. Ambele sunt păguboase pentru România, căreia se caută a i se croi un viitor sirian sau ucrainean (și dinstre Vest și dinspre Est). Visul de aur al sioniștilor ar fi un război între islam și creștinism. Musulmanii sunt fix ce au nevoie ca măciucă: sunt primitivi, ușor de incitat, sălbatici. Dar, atenție, am fi foarte proști să intrăm în acest joc. (La fel și într-un conflict deschis cu Rusia, dar e altă discuție). Nu noi i-am adus pe continent, nu noi am promovat corectitudinea politică, nu noi am avut colonii, nu noi am căutat forță de muncă ieftină. Să se spele cu ei pe cap cine i-a adus! Așadar, e bine să ne informăm despre acest pericol și despre degradarea situației de pe alte meleaguri, dar să fim cu băgare de seamă că avem între noi persoane care duc deliberat campanii de incitare bine țintite.

  2. Vreti sa spuneti ca suedezii isi abandoneaza frumusete de tara neutra, proprietatile, nevestele si iubitele si se stabilesc in Norvegia, de unde vor lupta impotriva cotropitorilor musulmani ?
    Din ce surse ati cules aceste vesti apocaliptice?
    E drept ca norvegienii au cumparat recent 60 000 de pusti de asalt HK 416 de la nemti si la randu-le, francezii au semnat un contract de 300 de milioane de euro cu Heckler&Koch, dar cred ca este vorba doar despre afaceri comerciale, despre bani si asasinate care vor aduce iadul pe pamant departe de Malmo.
    http://www.la-croix.com/Economie/L-armee-francaise-officialise-son-choix-d-un-fusil-allemand-2016-09-24-1200791438

Spune-ți părerea