În pariul lui Pascal se zice așa:
„1. Dumnezeu există sau nu. Rațiunea nu poate decide între cele două alternative.
2. Este jucat un joc… în care va ieși cap sau pajură.
3. Tu trebuie să pariezi (nu este opțional).
4. Să analizăm câștigul și pierderea, pariind că Dumnezeu există. Să estimăm aceste două șanse. În cazul în care câștigi, câștigi totul; dacă pierzi, nu pierzi nimic.
5. Pariază fără ezitare că El există. Ai de câștigat o infinitate de vieți fericite, o șansă de câștig împotriva unui număr finit de șanse de a pierde. Și așa propunerea noastră este de o forță infinită, atunci când există o miză finită într-un joc în care există riscuri egale de câștig și de pierdere, și un câștig potențial infinit.
6. Dar unii nu pot să creadă. Ei ar trebui să asimileze cel puțin incapacitatea de a crede și strădania de a se convinge pe ei.”
(Sursa: Pariul lui Pascal – Wikipedia)
Din aceeași sursă, pariul, concentrat, ar zice așa:
„Dacă Dumnezeu nu există, o astfel de persoană va avea doar o pierdere minimă (unele plăceri, lux etc.), în timp ce în caz contrar va obține câștiguri infinite (o eternitate în Rai) și va evita pierderi infinite (o eternitate în Iad).”
(Sursa: Pariul lui Pascal – Wikipedia)
Vreau să construiesc în articolul de față câteva argumente, după care pierderea minimă din pariul lui Pascal poate fi văzută ca nulă. Vreau să vă arăt cum, fiind creștin, mai degrabă decât să aveți lucruri care vă limitează, puteți câștiga libertăți. Pariul lui Pascal pornește de la o presupunere: că dacă devii creștin, ai niște nemulțumiri și pierderi, renunți la ceva pentru a fi creștin. Eu vreau să arăt că în principiu poți câștiga, mai degrabă decât să pierzi.
